O mare dilema...

Se spune mereu in jurul nostru ... fii atent ce iti doresti pentru ca s-ar putea sa si primesti. E bine sa zambesti in acest moment pentru ca ar fi perfect sa se intample macar din cand in cand asa. Sa te gandesti ce bine ar fi sa-mi pastrez slujba si sa te trezesti ca intra seful si iti spune ca de maine poti sa revii pe postul tau, sau sa te gandesti ce bine ar fi sa-si aminteasca iubirea ta de aniversare si sa apara cu un buchet de trandafiri, mai galant ca niciodata, sau ce bine ar fi sa avem si noi niste ministrii profesionisti adevarati si sa vad si eu un guvern in care sa se gandeasca cu capul , nu cu picioarele si cu buzunarele, mai exact oameni din clasa vertebrate , nu nevertebrate.
Constat cu uimire cum d-na ministra a invatamantului nu se poate abtine sa nu se dea in spectacol aparand pe posturile media cu tot felul de subiecte aiurea si incercand sa mascheze faptul ca scoala romaneasca se duce, cu viteza acceleratului, la vale. Faptul ca multi parinti asteapta o decizie pentru a stii ce se va intampla cu absolventii de clasa a VIII-a in anul urmator, ca multe cadre pleaca din invatamant si posturile sunt ocupate de...cine se poate...oricum , la asta sunt cei mai multi specialisti, ca ce se cere si ce se preda sunt uneori lucruri total diferite, sunt asa niste nimicuri pentru doamna ministra. Ea are preocupari inalte...de ce unele universitati au mai multi studenti decat altele si mai ales de ce se poate chiar asa...la distanta. Sa-i explice cineva doamnei ca la distanta nu e nevoie sa mai pui ceva in buzunarul profesorului universitar ca sa te treaca la examen, asta dupa ce l-ai platit. E mult mai corect , stimata doamna, decat va imaginati. Si poate n-ar strica sa va gandinti de ai nostri copii cu cine vor invata la toamna si daca va trebui din nou sa le cumparam noi manuale, ca tot e invatamantul romanesc gratuit. E totusi o mare dilema...

Let’s talk about trust people

Ma intreb de multe ori cum s-ar fi descurcat unii dintre contemporanii nostri in celebra epoca a lui Vlad Tepes. Pentru ca se pare ca in prezent e o adevarata fobie sa prezinti realitatea altfel decat este. Adevarul este ca pentru media aceasta este o mina de aur. Bineinteles ca realitatea este cea pe care o percepe fiecare, dar dincolo de parerea fiecaruia este o fata adevarata a lumii si a persoanelor. Si atunci cand societatea este asa, bineinteles ca si membrii ei sunt la fel. Iar daca persoanele aleg sa se ascunda in spatele unor alte identitatii indiferent cu cine ar comunica, incepi sa te intrebi daca merita sa mai ai incredere in cineva. Machiavelli ar fi iubit la nebunie societatea acesta si pe membrii ei. S-ar fi simtit ca un peste in apa.
Din pacate acesta situatie se perpetueaza indiferent de situatie : parteneri de afaceri, rude, prieteni, parteneri de viata. Atata timp cand e nevoie sa fi mereu altcineva decat esti pentru a mentine o relatie ceva in acea relatie e ...defect. Let’s talk about trust people before is not to late. Si asa echilibrul epocii in care traim este fragil, iar suspiciunile si panica sunt usor intretinute, ce ne vom face daca nu vom mai fi in stare sa acordam increderea noastra celor care ne sunt apropiati si care ne-au aratat intr-un fel sau altul ca ofera cel putin un dram de incredere.