Jinfo tour

JinfoTours.ro

luni, 31 ianuarie 2011

Cum te simti la varsta la care nimeni nu te intelege?

Adeseori intalnim pe strada, in vecini sau printre cunostintele noastre tineri ce par dezorientati, furiosi si neadaptati la ceea ce am vrea noi. Ii privim neincrezatori si deranjati de multe ori.

Ne punem o intrebare firesca: Oare ce nu le place cand li se ofera totul?

Probabil asa si este. Ii vezi pe strada mergand spre scoala bine imbracati, in pas cu ultimul trend, ghiozdne sic, telefoane ultima moda. Ai putea spune ca au totul. Si totusi nu este asa.


Cei mai multi oameni care au trecut de 30 de ani au uitat ca au fost si ei candva la ”varsta critica”, la varsta cand apar probleme pe care nimeni nu vrea sa ti le lamureasca. Culmea e ca intre oameni …mari se numara si parintii, si profesorii…Si fiecare din acestia dau vina unii pe altii, parintii pe profesori, si profesorii pe parinti pentru ca uneori tinerii aflati la pubertate o iau razna.

Poate ca ar fi bine ca parintii atunci cand ajung la disperare si au senzatia ca nu se mai pot intelege cu copiii lor sa isi aminteasca cum au fost ei la varsta respective. Si daca vor fi tentati sa afirme ca au fost altfel (mai cuminti, ha, ha!),sa rememorize ale cui gene le mostenesc. Ca o vorba romaneasca spune ca :”Aschia nu sare departe de trunchi!”

Si mai e o problema, cea a banilor. Multi parinti se plang ca pe copiii lor ii intereseaza doar sumele care le primesc. Pai daca pentru inceput a fost plata pentru note, apoi ”zana maseluta”, etc. si nu v-ati invatat proprii copiii care este valoarea banului muncit, nu e cazul sa va plangeti. A!! Si stimati parinti, daca tot i-ati adus pe lume, incercati sa ii mai si ascultati cand vor sa va vorbeasca. Poate veti mai invata cate ecva. Nu considerati momentele respective pierdere de vreme.

Stimati profesori care va straduiti sa educati tinerii de azi, in ciuda respectului pe care vi-l acorda societatatea si a ”minunatei reclame” pe care v-o face media, poate ar trebui sa va ganditi mai mult la cei pe care vreti sa-i educati. Fiecare generatie are specificul ei, visele si aspiratiile ei. Fetele de acum 20-30 de ani visau sa se casatoreasca sa aiba copii, cele de acum aspira sa fie social-girls.


Mai mult intelegere pentru cei aflati la varsta pubertatii si a adolescentei este recomandabila. In definitiv, ei reprezinta viitorul si valorile acestei tari.

duminică, 23 ianuarie 2011

Basmele versus show-ul TV

A fost o vreme cand se obisnuia sa se auda prin toate casele, seara inainte de culcare, o replica de genul: ”Imi citeste mama, tata, bunica, fratele,...what ever cineva din casa o poveste incantatoare inainte de culcare”.

Ei, la fraza asta unii au sa cada pe spate de ras, au sa se tina de burta si vor crede ca spune ca am inceput sa creez scenarii scince fiction. Altii au sa-mi spuna ca vorbesc despre vremurile bunicilor, ale...stramosilor, etc.

Probabil asta o fi fost tendinta vremurilor apuse, cand ”nenorocirea” ii facea pe oameni sa mai citeasca, cand parintii, ce-i drept si atunci ocupati(dar pe buna dreptate), isi mai aduceau aminte de odraslele lor macar inainte de culcare si, dorind sa ii si simta aproape, stateau pe marginea patului si le citeau povestea de seara.

In zilele noastre e mult mai simplu. Povestea de seara se spune la TV. Nici o problema! E un ajutor pentru bietii parinti care ocupati cum sunt nu mai au vreme pentru copiii lor chiar deloc.


Si atunci de ce sa te miri ca nu stiu copiii de ”Punguta cu doi bani”, ”Cenusareasa”, ”Lebedele” si atatea altele. Cine sa le citeasca? De la cine sa ia exemplu sa citeasca? Se pare ca e un lucru prea dificil.

In schimb tanara generatie stie ce se discuta la show-ul cu blondele, la ceva cu prezentatul parintilor, la Maruta si Acces direct si, mai ales la... ”In puii mei”...de unde si celebrul vocabular pe care il folosesc.


Stimati parinti care aveti copii poate ar trebui sa va amintiti de vremea cand ai vostri parinti isi faceau vreme sa va citeasca si nu se scapau de voi asezandu-va in fata televizorului. Faptul ca nu va respecta, ca pretind doar bani si dau din picior cand nu le convine ceva, e rezultatul educatiei primite in show-ri TV.

Basmele nu terorizeaza copiii...dimpotriva ii educa. Poate sunt idealiste dar au un mare adevar. Oamenii isi amintesc de cei din jur si realizeaza ca nu sunt singuri, si trebuie sa le pese de cei din jur, si de natura in mijlocul careia traiesc.