A fost o vreme cand se obisnuia sa se auda prin toate casele, seara inainte de culcare, o replica de genul: ”Imi citeste mama, tata, bunica, fratele,...what ever cineva din casa o poveste incantatoare inainte de culcare”.
Ei, la fraza asta unii au sa cada pe spate de ras, au sa se tina de burta si vor crede ca spune ca am inceput sa creez scenarii scince fiction. Altii au sa-mi spuna ca vorbesc despre vremurile bunicilor, ale...stramosilor, etc.
Probabil asta o fi fost tendinta vremurilor apuse, cand ”nenorocirea” ii facea pe oameni sa mai citeasca, cand parintii, ce-i drept si atunci ocupati(dar pe buna dreptate), isi mai aduceau aminte de odraslele lor macar inainte de culcare si, dorind sa ii si simta aproape, stateau pe marginea patului si le citeau povestea de seara.
In zilele noastre e mult mai simplu. Povestea de seara se spune la TV. Nici o problema! E un ajutor pentru bietii parinti care ocupati cum sunt nu mai au vreme pentru copiii lor chiar deloc.
Si atunci de ce sa te miri ca nu stiu copiii de ”Punguta cu doi bani”, ”Cenusareasa”, ”Lebedele” si atatea altele. Cine sa le citeasca? De la cine sa ia exemplu sa citeasca? Se pare ca e un lucru prea dificil.
In schimb tanara generatie stie ce se discuta la show-ul cu blondele, la ceva cu prezentatul parintilor, la Maruta si Acces direct si, mai ales la... ”In puii mei”...de unde si celebrul vocabular pe care il folosesc.
Stimati parinti care aveti copii poate ar trebui sa va amintiti de vremea cand ai vostri parinti isi faceau vreme sa va citeasca si nu se scapau de voi asezandu-va in fata televizorului. Faptul ca nu va respecta, ca pretind doar bani si dau din picior cand nu le convine ceva, e rezultatul educatiei primite in show-ri TV.
Basmele nu terorizeaza copiii...dimpotriva ii educa. Poate sunt idealiste dar au un mare adevar. Oamenii isi amintesc de cei din jur si realizeaza ca nu sunt singuri, si trebuie sa le pese de cei din jur, si de natura in mijlocul careia traiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu