Din cele mai vechi timpuri omul a fost preocupat de viata de apoi. Povesti nenumarate ni s-au spus incepand din copilarie, ca mai apoi, sa descoprim singuri multe dintre povestirile popoarelor despre ceea ce urmeaza dupa marea trecere. Sunt fascinante invataturile budiste care ne vorbesc despre acei "calatori in eternitate" ce isi gasesc odihna abia dupa ce si-au indeplinit menirea, chiar daca asta inseamna sa treaca mai multe vieti pamantene. Nu trebuie sa uitam nici "Infernul" lui Dante care vorbeste in lucrarea sa despre infern si despre paradis, dar si despre purgatoriu. Acesta din urma este un punct de discordie intre cele doua mari ramuri crestine:catolici si ortodoxi. Sa nu-i uitam pe cei care au fost aproape de Marele Prag si s-au intors. Cei mai multi spun ca e o experienta ce nu se poate povesti.
Nu stiu daca exista purgatoriu sau nu, dar l-as putea asemana unui spital de urgenta. Sa stai de o parte si sa privesti cateva ore de activitate intensa intr-un asemenea spital, care rareori are momente de respiro, nu poti sa nu te gandesti la purgatoriu. Sa vezi un prezenta de spirit a unui medic care are puterea sa-si pastreze sangele rece la preluarea pacientilor ce sosesc, uneori cate 4-5 ambulante deodata, si sa-i repartizeze pe compartimente pentru stabilizare nu poti sa nu te gandesti purgatoriu. M-a uimit tineretea medicilor de la urgenta si rabdarea cu care discutau cu insotitorii bolnavilor. Sper ca atunci cand vor trece anii sa nu isi piarda doza de umanitate pe care am vazut-o la ei. Si mai e ceva ce aminteste de purgatoriu in acest loc...se simte bantuind doamna in negru cu coasa sa.........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu