O zi perfecta sa fii caine...

Se intampla de multe ori sa privim cu dispret cainii fara stapan. Gresit este dispretul. Faptul ca sunt fara stapan este ceva relativ. Se poate sa se fi nascut asa, sau sa fii fost alungati de la casa , sau pur si simplu sa-i trimita stapanii sa-si caute de mancare singuri. Zau asa, la ce sa trebuiasca sa ii hraneasca, doar sunt animale.

Intr-o duminica de la inceputul verii am intalnit un asemenea catel, in timpul unei iesiri la iarba verde. Ca avea stapan, era evident pentru ca s-a apropiat de noi cu incredere.

A asteptat cuminte sa se termine gratarul. Era rupt de foame. Cand a primit voie sa se apropie, a inceput sa dea din coada de fericire. Nu conta cand de cald era. Primea atentie si primea mancare.

A primit si apa si in final s-a asezat in apropiere la umbra. Drept recunostinta nu a mai dat voie nici unui alt caine sa se apropie de gratarul nostru. Daca un caine, care e doar un animal cum spun unii, poate multumi pentru ca a fost tratat cum se cuvine, oare semenii nostri de ce nu pot

sa-i respecte pe cei care muncesc si le intind o mana de ajutor? Good question...

Cainii sunt mai cumsecade decat oamenii...