Nu se poate sa nu iubesti desenele animate

O recunoasteti? Este personajul care a fascinat o lume in 2012. Parul roscat, carliontat, ochii mari, de un albastru ametitor si o personalitate putin deosebita fata de a altor printese. Este vorba de Merida, printesa din Brave.

Filmul realizat de Disney si Pixar este o poveste care aduce in atentie cate ceva din legendele scotiene, unde lupta pentru suprematia clanurilor era cunoscuta.

Filmul insa prezinta aventurile printesei Merida care nu se impaca cu eticheta impusa de mama sa. Ca orice adolescent are senzatia ca nu e inteleasa si doreste printr-o vraja sa o convinga de ideile ei.

Este o poveste din care pot invata si cei mari, si cei mici. Va recomand cu caldura sa il vedeti!! Nu veti regreta!!

Cum te simti la varsta la care nimeni nu te intelege?

Adeseori intalnim pe strada, in vecini sau printre cunostintele noastre tineri ce par dezorientati, furiosi si neadaptati la ceea ce am vrea noi. Ii privim neincrezatori si deranjati de multe ori.

Ne punem o intrebare firesca: Oare ce nu le place cand li se ofera totul?

Probabil asa si este. Ii vezi pe strada mergand spre scoala bine imbracati, in pas cu ultimul trend, ghiozdne sic, telefoane ultima moda. Ai putea spune ca au totul. Si totusi nu este asa.

Cei mai multi oameni care au trecut de 30 de ani au uitat ca au fost si ei candva la ”varsta critica”, la varsta cand apar probleme pe care nimeni nu vrea sa ti le lamureasca. Culmea e ca intre oameni …mari se numara si parintii, si profesorii…Si fiecare din acestia dau vina unii pe altii, parintii pe profesori, si profesorii pe parinti pentru ca uneori tinerii aflati la pubertate o iau razna.

Poate ca ar fi bine ca parintii atunci cand ajung la disperare si au senzatia ca nu se mai pot intelege cu copiii lor sa isi aminteasca cum au fost ei la varsta respective. Si daca vor fi tentati sa afirme ca au fost altfel (mai cuminti, ha, ha!),sa rememorize ale cui gene le mostenesc. Ca o vorba romaneasca spune ca :”Aschia nu sare departe de trunchi!”

Si mai e o problema, cea a banilor. Multi parinti se plang ca pe copiii lor ii intereseaza doar sumele care le primesc. Pai daca pentru inceput a fost plata pentru note, apoi ”zana maseluta”, etc. si nu v-ati invatat proprii copiii care este valoarea banului muncit, nu e cazul sa va plangeti. A!! Si stimati parinti, daca tot i-ati adus pe lume, incercati sa ii mai si ascultati cand vor sa va vorbeasca. Poate veti mai invata cate ecva. Nu considerati momentele respective pierdere de vreme.

Stimati profesori care va straduiti sa educati tinerii de azi, in ciuda respectului pe care vi-l acorda societatatea si a ”minunatei reclame” pe care v-o face media, poate ar trebui sa va ganditi mai mult la cei pe care vreti sa-i educati. Fiecare generatie are specificul ei, visele si aspiratiile ei. Fetele de acum 20-30 de ani visau sa se casatoreasca sa aiba copii, cele de acum aspira sa fie social-girls.

Mai mult intelegere pentru cei aflati la varsta pubertatii si a adolescentei este recomandabila. In definitiv, ei reprezinta viitorul si valorile acestei tari.

Basmele versus show-ul TV

A fost o vreme cand se obisnuia sa se auda prin toate casele, seara inainte de culcare, o replica de genul: ”Imi citeste mama, tata, bunica, fratele,...what ever cineva din casa o poveste incantatoare inainte de culcare”.

Ei, la fraza asta unii au sa cada pe spate de ras, au sa se tina de burta si vor crede ca spune ca am inceput sa creez scenarii scince fiction. Altii au sa-mi spuna ca vorbesc despre vremurile bunicilor, ale...stramosilor, etc.

Probabil asta o fi fost tendinta vremurilor apuse, cand ”nenorocirea” ii facea pe oameni sa mai citeasca, cand parintii, ce-i drept si atunci ocupati(dar pe buna dreptate), isi mai aduceau aminte de odraslele lor macar inainte de culcare si, dorind sa ii si simta aproape, stateau pe marginea patului si le citeau povestea de seara.

In zilele noastre e mult mai simplu. Povestea de seara se spune la TV. Nici o problema! E un ajutor pentru bietii parinti care ocupati cum sunt nu mai au vreme pentru copiii lor chiar deloc.

Si atunci de ce sa te miri ca nu stiu copiii de ”Punguta cu doi bani”, ”Cenusareasa”, ”Lebedele” si atatea altele. Cine sa le citeasca? De la cine sa ia exemplu sa citeasca? Se pare ca e un lucru prea dificil.

In schimb tanara generatie stie ce se discuta la show-ul cu blondele, la ceva cu prezentatul parintilor, la Maruta si Acces direct si, mai ales la... ”In puii mei”...de unde si celebrul vocabular pe care il folosesc.

Stimati parinti care aveti copii poate ar trebui sa va amintiti de vremea cand ai vostri parinti isi faceau vreme sa va citeasca si nu se scapau de voi asezandu-va in fata televizorului. Faptul ca nu va respecta, ca pretind doar bani si dau din picior cand nu le convine ceva, e rezultatul educatiei primite in show-ri TV.

Basmele nu terorizeaza copiii...dimpotriva ii educa. Poate sunt idealiste dar au un mare adevar. Oamenii isi amintesc de cei din jur si realizeaza ca nu sunt singuri, si trebuie sa le pese de cei din jur, si de natura in mijlocul careia traiesc.

Lectia de toleranta

Se spune ca pisicile sunt mame denaturate. Isi abandoneaza cu usurinta puii si renunta repede la ingrijirea lor . Nu stiu de ce sunt oamenii asa de critici la adresa lor. Sunt destule exemple care procedeaza asa printre semenii nostri. Este simplu sa aduci pe lume un copil pe care sa-l lasi apoi sa-l creasca altii si eventual sa te apuce renuscarile cand sunt gata mari.

Nu am nici o problema cu respectivele persoane, ca sunt altele cu ...pacate mai mari. Ii tin pe langa ei si sunt ”transparenti”.

Nu inteleg totusi de ce oamenii au tendinta de a face comparatii de genul:” Esti o mama rea ca o pisica”.

Lectia de toleranta o primim din partea pisicilor, care spun oamenii sunt mame rele.

Face-ti cunostinta cu ... Soso. Pana aici nimic deosebit. Urmeaza...L-am gasit abandomat duminica dimineata. Plangea disperat la poarta. A venit repede cand l-am chemat si... surpriza: nu seamana cu cei ai familiei si totusi...

Ea este printesa familiei... o Albastra de Rusia. Nu va faceti iluzii , nu are pui si nici nu urmeaza, e deja batrana. De felul ei e selectiva, nu accepta orice si pe oricine si totusi...l-a adoptat pe micul strain si il protejeaza ca si cum ar fi al ei. Pentru ea este un copil din specia ei.

Mai e nevoie sa vorbim de toleranta? Cine este mama denaturata? Pisica?

La o emisiune radio, duminica dimineata, o doamna spunea ca nu e greu sa ai grija de un animal. Ma intreb cine l-o fi alungat pe micutul asta cu mutrita lui dulce?

O zi perfecta sa fii caine...

Se intampla de multe ori sa privim cu dispret cainii fara stapan. Gresit este dispretul. Faptul ca sunt fara stapan este ceva relativ. Se poate sa se fi nascut asa, sau sa fii fost alungati de la casa , sau pur si simplu sa-i trimita stapanii sa-si caute de mancare singuri. Zau asa, la ce sa trebuiasca sa ii hraneasca, doar sunt animale.

Intr-o duminica de la inceputul verii am intalnit un asemenea catel, in timpul unei iesiri la iarba verde. Ca avea stapan, era evident pentru ca s-a apropiat de noi cu incredere.

A asteptat cuminte sa se termine gratarul. Era rupt de foame. Cand a primit voie sa se apropie, a inceput sa dea din coada de fericire. Nu conta cand de cald era. Primea atentie si primea mancare.

A primit si apa si in final s-a asezat in apropiere la umbra. Drept recunostinta nu a mai dat voie nici unui alt caine sa se apropie de gratarul nostru. Daca un caine, care e doar un animal cum spun unii, poate multumi pentru ca a fost tratat cum se cuvine, oare semenii nostri de ce nu pot

sa-i respecte pe cei care muncesc si le intind o mana de ajutor? Good question...

Cainii sunt mai cumsecade decat oamenii...

Un oras sub ”asediu”

Din punct de vedere istoric, Turda este cunoscuta inca din antichitate.Castrul roman, ale carui ruine strajuiesc orasul pe dealul Cetatii este un obiectiv turistic. Sa spun ca si Salina este un important obiectiv turistic. Deci, vechea Potaissa, este un oras din Ardeal ce merita vizitat.

Dar cum poate turistul sa se opreasca intr-un oras care din martie 2010, arata ca si centrul Beirutului in timpul razboiului civil. Rand pe rand ni s-au gaurit soselele, trotuarele, asta in centrul orasului, ca pe strazile din cartiere, e catastrofa.

Cineva replica optimist ca e un proiect care se va termina in 24 mai. Ieri, am stat si am privit o imensa caverna sapata in sosea in partea de nord a centrului. Este a treia oara cand se sapa acolo. Ma tenta sa-i intreb ce au gasit asa de valoros. Dar n-ar fi avut sens...

Cert este ca nu ajungea faptul ca primarul nostru, ca un bun gospodar...nu, a dorit sa ne credem Bratislava si sa modifice circulatia autovehicolelor, a hotarat sa schimbe si infatisarea aleilor pietonale. Ca erau vechi , de vreo 2 ani.

Sincer in Turda nu mai stii pe unde sa circuli. Pietoni si masini, toti prin acelasi loc. E o imagine dezolanta. Bietii caini vagabonzi isi mai odihnesc oasele pe gramezile de nisip cand se lasa seara.

Este ingrijorator ca nu se vede nici o sansa de a vedea incheiate lucrarile in urmatoarele luni. Va marturisesc ca in urma cu o saptamana, am auzit o discutie a 2 persoane ce mergeau in fata mea, tinand in mana planurile centrului. Am ramas stupefiat cand l-am auzit pe unul dintre ei spunand: "Daca nu se potriveste planul, il rupi si faci altul"...chiar asa, zau.

Eu i-as intreba: Domnilor, pana cand vom fi sub asediu, ca ne intreaba prietenii daca pot sa vina in vizita la Salina, ca au auzit ca prin Turda nu se poate circula?